Fostă studentă la secția de scenografie UNATC am ales să dau în continuare la masterul Design Lumini și Sunet. Am ales să dau la acest master tocmai pentru a-mi diversifica cunoștințele. Aici mi-am dat seama că această zonă îmi este mult mai dragă decât cea de scenografie clasică. Mi-aș dori foarte tare să construiesc împreună cu o echipă instalații, light sculpture și video art.

În timpul anului I în facultate proiectele la care am lucrat au fost combinate, în aceeași proiect am lucrat și scenografia și luminile, în acest fel am avut ocazia să am control asupra imaginii spectacolului la un nivel mai mare.

În 2019 am participat la Cvadrienala de la Praga, fiind anul 2 de facultate la scenografie, la secția de studenți. Pe lângă, am mai avut mici expoziții de desen în București în cadrul galeriilor.

Unul dintre proiectele mele preferate a fost un exercițiu din semestrul I al anului I de master. Pentru o scenă din MacBeth, unde acțiunea se petrecea într-o catedrala, am folosit două videoproiectoare așezate în colțurile sălii ( care era ca o cutie neagră) puse într-un anumit unghi încât cele două raze ale videoproiectoarelor să se unească. Am făcut asta deoarece cu mașina de fum am putut să marcăm razele videoproiectoarelor cât să facă un volum, doar din lumină. Pentru că era vorba de o catedrală gotică, în imaginea pe care am proiectat-o pe perete am aranjat mai multe culori în forme diferite încât raza să arate ca una proiectată de un vitraliu. Aici lumina era implicit și scenografia.

Un al doilea proiect foarte drag, unde am făcut tot luminile, este la coregrafie. În acel proiect era vorba despre tranziția de la om la AI ( artificial intelligence ) și cum cele două lumi ajung să se fuzioneze. Se face tranziția de la mișcări organice la mișcări sacadate ,unde partea Ai-ului o corupe pe cea umană. Conceptul de lumini a fost să trec de la lumini unde fața și corpul se observă foarte clar, cu ajutorul luminii calde, convenționale, la siluete din lumina rece, albastră, obscură unde era importantă doar mișcarea robotului (interpretului). În spectacol lumina interacționa și cu ritmul mișcărilor și muzicii, unde que-uri de lumina erau necesare pe ritm pentru a sugera și mai bine diferența dintre forma umană și cea robotului .

În 2019 am participat la Cvadrienala de la Praga, fiind anul 2 de facultate la scenografie, la secția de studenți. Pe lângă, am mai avut mici expoziții de desen în București în cadrul galeriilor.